 |
| Împăratul Qianlong |
Se spune că odată, împăratul Qianlong
(1711-1799) din dinastia Qing, a vizitat templul Hu Gong de la poalele muntelui
Shi Feng Shan (Vârful Leului) unde i s-a oferit o cupă de ceai Longjing. Impresionat
de gustul său deosebit, împăratul a oferit celor optsprezece tufe de ceai
aflate în faţa acestui templu, rangul de ceai imperial, el fiind inclus de atunci înainte pe lista ceaiurilor demne de a fi oferite ca tribut curţii imperiale (Gong Cha). Aceste
tufe există şi acum iar ceaiul produs din frunzele lor este cotat per gram, la
bursă, mai mult decât aurul.
Mai există şi o altă legendă care îl leagă pe împăratul
Qianlong de ceaiul Longjing. Se spune că în timp ce vizita templul şi
impresionat fiind de mişcările armonioase ale fetelor care culegeau ceaiul
respectiv a decis să-l guste el însuşi. În timp ce culegea câteva frunze a primit vestea că trebuia să se întoarcă urgent la Beijing ,
deoarece mama lui, împărăteasa Dowager, era grav bolnavă. Nedorind să
abandoneze frunzele culese, le-a pus în mânecile hainelor şi le-a ţinut acolo
tot drumul. După ce s-a înfăţişat înaintea mamei sale, aceasta a simţit mirosul
deosebit al frunzelor de ceai şi i-a cerut să le pregătească pentru ea. Se
spune că forma frunzelor de ceai Longjing arată exact ca şi cum ar fi fost
presate în mânecă. Eu însumi găsesc foarte frumoasă forma lor alungită şi aspectul cerat sau parcă uns cu un strat subţire de unt.
