Dincolo de
informaţii, cultură, istorie etc, trebuie să ai propria ta întâlnire cu ceaiul.
Internetul şi materialele de specialitate sunt pline de sfaturi despre ce fel de ceai să alegi, cum să-l bei şi aşa mai departe, însă până la urmă le poţi arunca pe
toate la gunoi, te aşezi în cur şi bei ce ai chef, cum ai chef şi când ai chef. Orice băutor înrăit, fie el de alcool sau de ceai, devine la un moment dat, expert :)
Ceaiul, înainte
de toate, e plăcere. De exemplu, pe mine mă cam enervează discuţiile prelungite
pe tema efectelor benefice asupra sănătăţii[1]
deoarece am senzaţia că ceaiul devine aşa o chestie de farmacie sau tratament. Nu
frate, eu beau ceai pentru că îmi place. În primul rând beau numai ceaiurile al
căror gust şi miros îmi plac, apoi beau şi pentru că mă încântă poveştile şi
legendele diferitelor tipuri de ceai. Pentru mine aşadar, ceaiul este o plăcere
fizică şi culturală.
Pun pariu că până
şi băutorii ocazionali au auzit de ceremonia ceaiului şi că au văzut măcar
odată în viaţă un documentar sau video clip în care nişte asiatici beau ceai cu
gesturi ceremonioase şi atent studiate. Cu toate acestea, în afara unui procent
mic de specialişti, prea pasionaţi sau prea îndelung-răbdători, noi ceilalţi cam
greu putem bea ceai în starea potrivită a minţii sau într-un mediu propice
contemplaţiei. Din acest motiv prefer să mă adresez în acest blog doar consumatorilor obişnuiţi ai acestei licori sau celor care încă mai au
nevoie să fie convinşi şi care, din păcate, pot avea senzaţia că ceaiul e numai pentru
bolnavi sau mai rău, numai pentru elite culturale.
Deci,
savuraţi-vă ceaiul aşa cum puteţi, când staţi aşezaţi sau întinşi, în picioare
şi în grabă ca la crâşmă ori liniştiţi la televizor sau citind o carte. Ceaiule un prieten bun, indiferent ce aţi face. Un singur lucru vă cer: când duceţi
ceaşca la gură şi îl gustaţi, fiţi atenţi la aromă şi gust – măcar atunci, în
acea secundă. Ăla e momentul culminant când ceaiul se manifestă şi vă oferă
totul. Cu o secundă-două de atenţie, aţi făcut tot ce trebuia făcut, aţi atins calea ceaiului,
exact ca maeştrii chinezoi din filmele cu bătaie sau de pe Discovery :). Dacă
vreţi, plimbaţi ceaiul prin gură ca şi cum aţi degusta vin. În acest fel îi
savuraţi şi mai bine gustul. De asemenea, dacă aveţi aşa ceva la îndemână, beţi
ceaiul dintr-o ceaşcă albă pentru a-i putea admira mai bine culoarea. Dar merge şi
dintr-un pahar incolor aşa cum am văzut că fac arabii. Fiecare ceai are
culoarea şi nuanţele lui care sigur o să adauge o nouă plăcere la cea oferită deja de gust şi miros.
Iar acum ceva important!
Nu pângăriţi ceaiul cu zahăr. E ca şi cum aţi pune apă în ţuică, ba chiar mai
rău, ca şi cum aţi pune apă şi sifon în acelaşi timp :). Ceaiul cu zahăr sau
lapte (cum fac unii englezoi), e ca dracu. Mai bine obişnuiţi-vă cu gustul
plantei şi nu vă temeţi - nu va fi amar, aşa cum probabil vă aşteptaţi. În
timp, renunţând la tâmpenia aia de zahăr veţi vedea că începeţi să distingeţi
gusturi şi nuanţe noi şi că fiecare tip de ceai are specificul lui. Aveţi
răbdare, pentru că unele gusturi vi se pot părea ciudate sau străine dar ce nu
ne-a părut străin la început? Până şi ţigara ni se părea nasoală şi tuşeam din
cauza ei atunci când ne-am apucat dar după ceva timp, a devenit de nelipsit.
Fiţi siguri însă că ceaiul e mult mai tare decât ţigarea, alcoolul sau cafeaua
şi că odată instalat în obicei, o să vă ofere mai multe satisfacţii.
În încheiere, mai
am câteva sfaturi simple. Nu lăsaţi ceaiul nebăut prea mult timp deoarece odată
preparat îşi pierde din calităţi. În nici un caz nu-l lăsaţi pe a doua zi.
Cu ceva timp în urmă am fost întrebat dacă e vreo oră potrivită pentru ceai. Nu ştiu, pentru că eu
personal nu am astfel de ore speciale sau o limită de seară. Beau ceai
dimineaţa, la prânz, seara, noaptea şi ori de câte ori am chef. Pentru că
organismul meu s-a obişnuit cu ceaiul, nu am probleme cu somnul din cauza lui şi nu mă agită; din contră, dacă mă doare capul, sunt stresat ori am diferite
probleme, ceaiul mă calmează. De asemenea, am observat că pot bea ceai verde
sau negru la două noaptea şi apoi să dorm ca un prunc, ceea ce nu se întâmpla deloc
atunci când consumam cafea :)
Dar atât
deocamdată. Mi-am pus în gând să nu scriu postări prea lungi ca să nu
plictisesc. De fapt, nici nu ar fi aşa multe de spus. Bucuraţi-vă de ceai şi să ne auzim cu bine.
[1] Totuşi,
nu ar fi rău să consultaţi un medic
dacă ştiţi că aveţi probleme grave de sănătate, pentru a vedea dacă nu cumva,
unele tipuri de ceai vă sunt dăunătoare.
Eu personal nu ştiu să existe cazuri în care ceaiul poate fi dăunător
dar probabil cei cu inima în colţuri nu ar trebui totuşi să bea trei litri de
ceai verde pe zi ca cei fără nici o problemă :)
No comments:
Post a Comment