Lu Yu - Înţeleptul ceaiului

Maestrul Lu Yu

Lu Yu (733-804 e.n.) a fost un Maestru al ceaiului din epoca de maximă înflorire a dinastiei Tang. Vorbind în temeni moderni, ceaiul a fost într-adevăr, cariera lui. Maestrul Lu făcea parte din acea categorie de experţi ai ceaiului care culegeau, produceau şi pregăteau ceai pentru clienţii lor. Aceşti clienţi erau adeseori familiile bune ale Chinei dinastiei Tang (618-907 e.n.), unii dintre ei având pe statul de plată proprii lor maeştri ai ceaiului.

Cu toate acestea, Lu a fost mai mult decât un maestru obişnuit de ceai, fiind chiar numit „Înţeleptul ceaiului” sau un geniu al ceaiului. Calea ceaiului practicată de Lu este profund înrădăcinată în cultura chineză clasică a cultivării de sine. Considerat de contemporanii săi ca având puteri supranaturale, Lu era privit şi ca un zeu al ceaiului.

Povestea sa, asemenea celei a popularizării ceaiului în dinastia Tang, a început într-o mănăstire buddhistă. Lu, abandonat de mic, a fost crescut de un călugăr buddhist. De la o vârstă fragedă, şi-a asumat sarcina de a pregăti ceaiului pentru maestrul său care excela el însuşi în această artă. Însă în loc să devină călugăr, Lu a ales calea unui erudit confucianist pasionat de ceai.

fragment din Cha Jing de Lu Yu

Însemnările găsite în textele din timpul dinastiei Tang ne indică faptul că Lu avea meseria de maestru al ceaiului. De exemplu, Feng Shi Wen Jian Ji, o cronică a clanului Fang din dinastia Tang, ni-l descrie pe Lu ca angajat al unui oficial guvernamental pe nume Li jiqing şi având deja o reputaţie de expert în ceai. Însă aceasta a crescut mai ales după apariţia lucrării sale de căpătâi -  Cha Jing sau Ceaiul Clasic. Cha Jing este primul manual al ceaiului dar şi o fereastră către lumea maestrului Lu, îmbibată de filosofie buddhistă şi daosită. Rădăcinile buddhiste ale personalităţii sale ies în mod special în evidenţă.

Viaţa lui Lu a fost compusă din perioade lungi de retrageri singuratice în munţi – sălaşul tradiţional al nemuritorilor daoişti şi buddhişti. În aceste momente Lu urca în locuri innaccesibile pentru a culege ceaiuri rare şi pentru a găsi cele mai bune surse de apă.

Cartea lui Lu a fost un best-seller în timpul dinastiei Tang, declanşând o adevărată frenezie a ceaiului în toată China. Mulţi cititori au început să colecţioneze diferite versiuni ale setului său de 24 de vase de ceai descris în carte. Cei bogaţi au strâns bineînţeles, variante luxoase făcute din porţelan fin sau argint. Cu toate acestea, Lu însuşi nu era un admirator al luxului, proclamând că ceaiul „nu încurajează extravaganţa” şi sfătuindu-şi cititorii să se angajeze mai degrabă în savurarea aromei. De asemenea, el recomanda să se bea numai trei ceşti de ceai odată.  Această cale a moderaţiei, în armonie cu „calea de aur” a lui Confucius ori „calea de mijloc” buddhistă, este un concept cheie în istoria cultivării de sine chinezeşti.

Statuia lui Lu Yu de la Academia de Stiinte ale
agriculturii din Fujian

Însemnări despre calităţile supranaturale ale lui Lu se găsesc în multe texte ale dinastiei Tang. Unul dintre ele descrie reacţia plină de uimire a unui ofiţer în faţa abilităţii lui Lu de a spune din ce zonă provine apa doar după gustul ei. Alte referinţe ni-l descriu pe Lu ca pe un zeu în timpul vieţii şi imediat după moarte, mulţi oameni din acea epocă angajându-se în acţiuni de venerare şi având portrete ale sale pe pereţii magazinelor de ceai.

Astfel a ajuns să fie respectat Lu – cel ce a scris primul manual despre ceai şi a răspândit această băutură de-a lungul Chinei.

Mai târziu, odată cu îmbunătăţirea metodelor de preparare a frunzelor, a devenit din ce în ce mai uşor pentru oamenii obişnuiţi să-şi facă ceai. Aceasta s-a întâmplat în mod special la sfârşitul dinastiei Song, când s-a încheiat şi epoca maeştrilor de ceai. Însă Lu a rămas pentru totdeauna imortalizat ca „Înţeleptul ceaiului” şi cel mai important personaj istoric din cultura tradiţională chineză a ceaiului.