Cum beau ceaiul - sfaturi simple ţărăneşti

Dincolo de informaţii, cultură, istorie etc, trebuie să ai propria ta întâlnire cu ceaiul. Internetul şi materialele de specialitate sunt pline de sfaturi despre ce fel de ceai să alegi, cum să-l bei şi aşa mai departe, însă până la urmă le poţi arunca pe toate la gunoi, te aşezi în cur şi bei ce ai chef, cum ai chef şi când ai chef. Orice băutor înrăit, fie el de alcool sau de ceai, devine la un moment dat, expert :) 

Ceaiul, înainte de toate, e plăcere. De exemplu, pe mine mă cam enervează discuţiile prelungite pe tema efectelor benefice asupra sănătăţii[1] deoarece am senzaţia că ceaiul devine aşa o chestie de farmacie sau tratament. Nu frate, eu beau ceai pentru că îmi place. În primul rând beau numai ceaiurile al căror gust şi miros îmi plac, apoi beau şi pentru că mă încântă poveştile şi legendele diferitelor tipuri de ceai. Pentru mine aşadar, ceaiul este o plăcere fizică şi culturală.

Cum îmi cumpăr ceaiul

Începând cu acest articol deschid o nouă categorie, “experienţe personale” în care voi da, cu smerenia începătorului şi câteva sfaturi. Dacă vi se par potrivite, urmaţi-le, dacă nu, atunci ignoraţi-le. Eventual, puteţi să-mi împărtăşiţi şi voi din experienţa voastră.

În primul rând, nu cumpăr ceaiuri ieftine, adică mai jos de 10 lei pe suta de grame. Asta deoarece am avut destule experienţe neplăcute cu ele, de la gustul prost şi până la vărsături. Chiar nu sfătuiesc pe nimeni să se zgârcească la bani când vine vorba de ceai. Eu însumi am venituri modeste dar dacă nu mai am ceai, fac un efort şi scot din buzunar cel puţin 10-15 lei.